Cand se scrie cu un i, cand se scrie cu doi i si cand se scrie cu trei i

Ieri mi-a spus cineva ca niciodata n-a inteles cum sta treaba cu i – urile de la sfarsitul cuvantului, si ca s-ar bucura tare mult daca i-ar explica cineva intr-un mod cat mai simplu, fara termeni gramaticali greu de inteles. Sper ca din ce voi scrie aici, va intelege.

cand se scrie cu doi de i
In liceu, profesoara de romana ne atragea mereu atentia, si spunea ca nu se zice “doi de i”, ci “doi i”, asa cum nu se spune “doi de cai”, ci “doi cai” sau “doi de pantaloni”, ci “doi pantaloni”.
O sa incep cu cuvintele care suna ca si cum ar avea doi i la final, dar, de fapt, se scriu cu un singur i:
- nostri si vostri
- pantaloni albastri, ochi negri. In acest caz, adjectivele sunt la plural, nearticulate.
“Rosu”, indiferent de sensul pe care il are, la plural (ca-i leguma, ca-i culoarea) se scrie cu doi i, intodeauna!
Cand sunt articulate cu articolul hotarat -i, (cel care e asezat la sfarsitul cuvantului), se scriu cu doi i. In acest caz, adjectivul preia, prin inversiune, articolul de la substantiv:
Albastrii pantaloni din vitrina mi-au placut.
Am vazut croiul acelei rosii rochii.
Negrii ochi m-au tulburat.
Atentie! Daca se face referinta la negrii, ca oameni de culoare, atunci, la plural se scrie cu doi i.
- mandri, membri, ministri, maistri – sunt cuvinte care se scriu tot cu un singur i cand sunt la plural si nearticulate. Cand sunt insa articulate cu articol hotarat, se scriu cu doi i:
Mandrii feciori din sat au trecut pe la noi.
Membrii comisiei au gresit.
Ministrii guvernului au fost felicitati.
Toti maistrii si-au facut norma.
De fapt, ca sa intelegeti mai usor, toate aceste cuvinte se supun regulii pe care o veti gasi mai jos:

Cand substantivele si adjectivele, la singular, nu se termina in i, si nici nu au penultima litera un i, cum sunt: maistru, socru, rosu, ministru, codru, negru, arbitru etc., se scriu cu un singur i cand sunt la plural si nearticulate: maistri, codri, socri, rosi, ministri, negri, arbitri, si cu doi i, atunci cand sunt articulate cu articol hotarat (articolul hotarat arata ca obiectul denumit de substantiv este cunoscut vorbitorului): codrii de arama, socrii mei, ministrii competenti.
De multe ori, insa, ne dam seama greu cand exista articol hotarat si cand nu exista. In acest caz, punem cuvantul la genul feminin, unde articolul hotarat nu este -i, ci este -le. Inlocuim, in minte, cuvantul la masculin cu cel le feminin. Daca la feminin trebuie pus articolul -le, atunci, si la masculin trebuie pus articolul -i. Iata si cateva exemple, ca sa intelegeti mai usor:
Daca avem de scris undeva: “membri ai comisiei” si nu stim cum sa scriem, inlocuim in minte cu substantivul la feminin: ” membre ale comisiei” – nu are articolul -le, asadar, nici membri nu va avea doi -i.
Dar daca avem de scris “membrii comisiei” si nu stim daca se scrie cu un i sau cu doi i, inlocuim in mintecu “membrele comisiei” – avem articolul -le, asadar, membrii se scrie cu doi -i.
Daca avem de scris: “acei domni sunt niste maestri“, inlocuim in minte cu “acele doamne sunt niste maestre” – nu are articolul -le, asadar, nu se scrie cu doi -i.
Dar daca avem de scris: “maestrii deghizarii”, inlocuim in minte cu “maestrele deghizarii” – are articolul -le, asadar, aici, maestrii se scrie cu doi -i.
O sa continui acum cu cuvintele care se scriu cu doi -i, dar si cu trei -i:
Substantive si adjective:
- la genul masculin, substantivele si adjectivele care au penultima litera -i, cum sunt: , macaragiu, copil, fiu, zglobiu, argintiu etc. se scriu, atunci cand sunt la plural, cu doi -i: macaragii, copii, fii, zglobii, argintii;
- tot aceste cuvinte, atunci cand sunt articulate cu articol hotarat (cel care e asezat la sfarsitul cuvantului), se scriu cu trei -i: macaragiii, copiii, fiii, zglobiii (copii), argintiii (brazi);
- cand sunt la cazul genitiv (cel care exprima posesia sau apartenenta) si dativ (care raspunde la intrebarea Cui?), numarul plural se formeaza de la forma de Nominativ plural a cuvantului, la care se adauga terminatia -lor. Prin urmare, daca la Nominativ plural cuvantul are 2 i (rosu-rosii, farmacie-farmacii, copil-copii), si G-D-ul plural vor avea 2 i (Rosiilor din ciorba trebuia sa le cureti pielita. / Reteaua farmaciilor de stat / Copiilor le plac bomboanele.). Daca pluralul cuvantului e intr-un singur i la Nominativ (ministru-ministri, tablou-tablouri, floare-flori), si G-D-ul plural vor avea un singur i (ministrilor, tablourilor, florilor).

- tot aceste cuvinte se scriu cu doi -i si cand sunt la cazul vocativ (cel care se exprima prin strigare si are dupa el semnul exclamarii sau virgula): Macaragii/copii/argintii (se poate referi la o echipa), veniti aici!
- celelalte substantive masculine, cum sunt: baiat, cal, zidar, frumos, mare etc. se scriu cu doi -i atunci cand sunt articulate cu articol hotarat: baietii, caii, zidarii, frumosii, marii;
- substantivele la genul feminin care au penultima litera -i: cofetarie, prostie, fistichie, zglobie etc., atunci cand sunt la plural, se scriu cu doi -i: cofetarii, prostii, fistichii, zglobii;
- tot aceste cuvinte, formeaza doi -i in interiorul cuvantului, cand sunt articulate cu articol hotarat cofetariile, prostiile, fistichiile, zglobiile (fete);
si tot aceste cuvinte, atunci cand sunt la cazul genitiv (cel care exprima posesia sau apartenenta) si dativ (care raspunde la intrebarea Cui?), formeaza doi -i in interiorul cuvantului: cofetariilor, prostiilor;
- substantivele la genul feminin care la plural se termina in – i (carti, sageti, galeti, ), se scriu cu doi -i atunci cand sunt la genul genitiv (care exprima posesia) si dativ (care raspunde la intrebarea Cui?) la singular: coperta cartii, varful sagetii, manerul galetii;
- celelalte substantive feminine, sau chiar adjective, daca la plural (atentie, nu la singular, ca mai sus) se termina in – i, precum: telecomanda – telecomenzi, lopata – lopeti, patura – paturi, cuminte – cuminti, se scriu cu doi – i daca sunt in cazul genitiv (cel care exprima posesia sau apartenenta) si dativ (care raspunde la intrebarea Cui?), la singular: butonul telecomenzii, coada lopetii, caldura paturii, cumintii fete i-am dat o floare;
- substantivele in cazul neutru, cum ar fi: pat, creion, servetel etc., nu se scriu cu doi i.
Verbe
- Verbe de conjugarea I (care se termina in a la infinitiv) cum sunt: a vedea, a dansa, a manca nu se scriu niciodata cu doi i;
- Verbe de conjugarea a II-a (care se termina in ea la infinitiv), cum sunt: a vedea, a avea, a placea, de asemene, nu se scriu cu doi i;
- Verbe de conjugarea a III-a (care se termina in e la infinitiv) cum sunt: a zice, a scrie, a tine, a face, a cerne se scriu cu doi i:
– daca radacina (radacina este baza de la care se alcatuiesc, cu ajutorul sufixelor gramaticale si al desinentelor, formele unui cuvant. De exemplu, in formele verbului merge, radacina este merg- ) se termina in i (scri, ti) formeaza doi i:
3.1. la modul indicativ, timpul prezent, persoana a II-a, numarul singular (tu scrii, tu tii);
3.2. la modul indicativ, timpul viitor popular, persoana a II-a, numarul singular (tu o sa scrii, tu o sa tii);
3.3. la modul conjunctiv, timpul prezent, persoana a II-a, numarul singular (tu sa scrii, tu sa tii)
– daca radacina nu se termina in i ( zic, fac, cern), nu formeaza doi i.
4. Verbe de conjugarea a IV-a (care se termina in i sau I la infinitiv):
4.1. daca se termina infinitiv in i, cum sunt: a citi, a vorbi, a sti, a fi:
– in general, se scriu cu doi i la modul indicativ, timpul perfect simplu, persoana I, numarul singular (eu citii, eu vorbii). Exceptii de la aceasta regula sunt verbele precum: a sti si a fi.
– unele verbe, precum a sti si a veni se scriu cu doi i la:
modul indicativ, timpul prezent, persoana a II-a, numarul singular: tu stii, tu vii;
modul indicativ, timpul viitor popular, persoana a II-a, numarul singular tu o sa stii, tu o sa vii;
modul conjunctiv, timpul prezent, persoana a II-a, numarul singular tu sa stii, tu sa vii.
– verbul a fi formeaza doi i la:
modul indicativ, timpul viitor popular, persoana a II-a, numarul singular tu o sa fii
modul conjunctiv, timpul prezent, persoana a II-a, numarul singular tu sa fii
impertativ (poruncitor, care ordona), persoana a doua, numarul singular, forma pozitiva: fii! (la forma negativa are un singur i: nu fi!
in rest, se scrie cu un singur i, cum ar fi la:
– imperativ negativ: Nu fi obraznic!
– conditional prezent: as fi, ai fi
– conditional perfect: as fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi facut
– conjunctiv perfect: sa fi stiut, sa fi fost, sa fi avut
– viitor: voi fi, vei fi
– verb + fi: pot fi, poti fi, sa poata fi, sa poti fi, vei putea fi.
Atentie! Verbele care se termina la infinitiv in doi i, cum sunt: a inmii, a prii, a pustii:
– formeaza 3 i la modul indicativ, timpul perfect simplu, persoana I, numarul singular: eu inmiii, eu pustiii;
– formeaza doi i la modul indicativ, timpul viitor eu voi inmii, tu vei prii, el va pustii etc., si modul contitional, timpul prezent: eu as inmii, tu ai pustii etc.
4.2. Verbele care la infinitiv se termina in i, cum sunt: a cobori, a dobori, a uri, nu formeaza doi i niciodata.
Sper ca acest articol sa va fie de folos.

Bolocan Ovidiu-Cristian

Bolocan Ovidiu-Cristian este autorul acestui blog. Il puteti gasi si urmari pe Twitter si Facebook.

, , ,

No comments yet.

Lasă un răspuns