CONDUITA MEDICALA IN CAZURILE DE EPILEPSIE


Epilepsia este o reactie fiziologica a creierului la o agresiune patologica .
Succesul in tratamentul si imbunatatirea calitatii vietii pacientului depinde in mare masura de precocitatea si acuratetea diagnosticului clinic si electroencefalografic al afectiunii.
Tipul de medicatie si dozajul se adapteaza intotdeauna la forma clinica a bolii si la evolutia in timp a acesteia, urmarindu-se disparitia completa a simptomelor.
Persoanele de sex feminin care sufera de epilepsie pot ramane insarcinate si pot naste copii sanatosi daca respecta dozele prescrise de catre specialist astfel incat sa nu aiba crize in timpul sarcinii.
Tratamentul dureaza in medie 5 ani iar dozele de medicamente sunt reduse treptat de catre medic sub control clinic si electroencefalografic.

Epilepsia este o boala neurologica care modifica transmiterea semnalelor electrice in interiorul creierului.
In cele mai multe cazuri cauza este necunoscuta, insa exista si numeroase imbolnaviri secundare-produse de boli organice (modificari metabolice, malformatii ale creierului, traumatisme sau tumori, etc).
Referitor la principalii factori favorizanti in aparitia bolii, cauza genetica poate fi discutata mai ales la copiii care provin din parinti cu potential genetic epileptogen: oligofreni, malformati general, traumatizati, alcoolici,diabetici sau pacienti cu malformatii vasculare (angioame,anevrisme cerebrale,etc).
Totusi ,prevalenta genetica este destul de scazuta.
Cele mai multe cazuri sunt idiopatice si destul de frecvente sunt cele secundare.
Loviturile la cap sunt responsabile de multe cazuri de epilepsie.

Accidentele vasculare sau alte boli vasculare pot determina leziuni la nivelul creierului,care sa declanseze epilepsia.
Alti factori de risc sunt infectiile cerebrale (meningita si encefalita) sau convulsii prelungite in copilarie netratate corespunzator.

Declansarea epilepsiei poate avea loc in copilarie, dar ea poate apare la orice varsta.
Debutul epilepsiei poate fi datorat unui stimul nociv intern , a unui accident extern, unor leziuni medicale (cum ar fi accidentele vasculare cerebrale, tumorile) care “ranesc” creierul sau il priveaza de aportul de oxigen, dar in cele mai multe cazuri epilepsia nu are cauza identificabila (epilepsia idiopatica).
Cu cat debutul epilepsiei apare la un pacient mai in varsta, cu atat mai mult ne gandim la o cauza organica in declansarea bolii (accidente vasculare, tumori cerebrale, infectii cerebrale,etc).
Declansarea epilepsiei poate avea loc in copilarie, dar poate apare la orice varsta.
Uneori ea are o manifestare singulara (simptomatica), alteori crizele se repeta cu regularitate (epilepsia boala).
O criza de lunga durata (absenta) poate sa dureze uneori saptamani intregi, timp in care uneori se produce si o dedublare a personalitatii pacientului.
Crizele epileptice se manifesta diferit,in functie de varsta bolnavului.
Simptomele sunt complet diferite la copiii in primii doi ani de viata, la copiii pana la 10 ani, la adolescenti sau la adulti.
In general, o persoana cu boala epileptica tinde sa faca acelasi tip de criza de fiecare data, astfel ca simptomele sunt asemanatoare.
Exista insa si pacienti care dezvolta forme diferite de crize si au simptome diferite de la o criza la alta (crizele polimorfe).
In situatia in care crizele rezulta din activitatea anormala a unei portiuni a creierului , ele sunt numite crize partiale sau de focar si se manifesta doar pe jumatate de corp. Crizele care implica tot creierul sunt numite crize generalizate.
Crizele partiale simple nu duc la pierderea constientei, dar pot afecta starea emotionala sau simturile pacientului: vazul, mirosul, simtul tactil, gustul sau auzul.
Crizele partiale complexe afecteaza constienta, iar pacientul pierde contactul cu realitatea o anumita perioada de timp (crize de absenta temporala ).
Ele se concretizeaza adesea si prin privire fixa, in gol sau prin miscari fara scop cum ar fi frecatul mainilor, miscari incontrolabile ale picioarelor, miscari de masticatie, vocalizari sau inghitire “in sec”.
Uneori pot apare doar simple contracturi ale musculaturii fetei ori miscari tonice sau/si cronice (convulsii) ale membrelor superioare sau inferioare.
Crizele generalizate au, la randul lor, mai multe forme:
- Crizele de absenta (petit mal) apar adesea la copii si sunt caracterizate prin privire in gol, iesirea din mediu si scurte intreruperi de constienta uneori insotite de cazaturi.
- Crizele atone se manifesta prin caderi bruste din picioare.
- Crizele tonico-clonice (grand mal) sunt cele mai intense si se manifesta prin pierderea constientei, contractura corpului si convulsii, uneori cu muscarea limbii sau inconstienta urinara sau de materii fecale.
- In crizele de epilepsie adversiva, ochii si fata sunt orientate intr-o anumita directive (de obicei spre partea in care este leziunea in creier), iar membrele din partea opusa se zbat.
-Pot fi intalnite si crize succesive , una dupa alta, pe care le numim”status epilepticus” -o stare de epilepsie continua, din care bolnavul nu mai iese si poate chiar deceda. Cauza o constituie faptul ca apneea repetata (lipsa respiratiei) poate sa duca la slaba oxigenare a creierului.
-O criza de lunga durata (absenta ) dureaza uneori ore, zile sau saptamani intregi , timp in care uneori se produce si o dedublare a personalitatii pacientului.

De obicei epilepsia modifica personalitatea bolnavului, iar grav este faptul ca uneori acesta poate savarsi acte de agresiune, chiar si crime pe care pacientul sa nu stie ca le-a infaptuit.

Exista criterii foarte clare de diagnostic in epilepsie.
Trebuie sa fie corelate: anamneza amanuntita, simptomele pacientului, examinarea clinica si electroencefalograma.
Efectuarea electroencefalografiei este absolut obligatorie in stabilirea diagnosticului si urmarirea pacientului.
Aceasta se efectueaza la intervale mai scurte la inceputul bolii, iar apoi mai rar, in functie de aspectul clinic si evolutiv al bolii.
Nu tratam insa niciodata “electroencefalograma”, ci tratam pacientul !

La copii, numai 5-10% din cazuri pot avea o cauza organica.
Trebuie sa punem accent pe epilepsia petit mal, a copilului in primii ani de viata. Este o forma de epilepsie blajina, care in general dispare de la sine, odata cu cresterea copilului.
Lipsa de somn este un factor de antrenare a crizelor, mai ales la copiii care folosesc in exces calculatorul.
Din pacate, multi parinti o ignora, interpretand-o ca pe o lipsa de atentie din partea copilului, deoarece criza este de scurta durata, copilul nu cade si nu are convulsi
Insa daca boala nu este tratata corespunzator, in timp poate sa degenereze intr-o epilepsie temporala sau una de tip grand mal.
Asadar, copilul trebuie observat si, la cea mai mica manifestare, chiar daca pare normal (“doar neatent”,”uituc”), se impune consultul medicului neurolog si examinarea electroencefalografica.

Exista criterii foarte clare de diagnostic in epilepsie.
Pornind de la faptul ca o criza epileptica este determinata de descarcarea anormala de impulsuri la nivelul neuronilor cerebrali, putem masura activitatea electrica a creierului prin electroencefalograma si sa corelam rezultatele cu simptomatologia bolnavului.
In caz ca se confirma boala tratamentul trebuie inceput dupa cea de a doua criza, insa trebuie ales exact acel medicament care se potriveste cu forma clinica de epilepsie.

Cele mai frecvente complicatii sunt legate de lovirea la cap in urma caderii sau inecului; o criza care determina pierderea constientei poate fi periculoasa daca bolnavul se afla la volan sau lucreaza la inaltime in acel moment.
De altfel, pacientii diagnosticati cu epilepsie nu au voie sa conduca vehicule si nici sa-si desfasoare activitatea profesionala la locuri de munca unde ar pune in pericol viata lor si a colegilor.

Este foarte important sa i descrie medicului tipul de criza si modul de manifestare al bolii deoarece tratamentul in epilepsie este complet diferit de la o forma la alta.
Bolnavii trebuie sa ia medicamentatia prescrisa de medic in mod corect si sa nu isi modifice singuri dozajele.

Medicamentele administrate pentru controlul crizelor pot sa cauzeze ameteli, ceea ce afecteaza capacitatea bolnavilor de a conduce vehicule.
Se recomanda ca pacientul epileptic sa isi tina un “jurnal” al crizelor epileptice, sa poarte asupra lor un bilet care specifica boala, persoanele de contact in caz de urgenta, dar si un medicament antiepileptic in buzunar (cu instructiunile de utilizare la vedere).
In cazul crizelor cu “absenta” bolnavii sau apartinatorii acestora pot obtine detalii de la persoanele din anturaj care au observat criza (familie, prieteni, colegi de serviciu) – iar acestea sa poata retine toate amanuntele (ora la care a intervenit criza, tipul ei si cat timp a durat.
Orice circumstante favorizanteale aparitiei crizei (cum ar fi stresul crescut sau alte evenimente ), il pot ajuta pe medic sa inteleaga mai bine afectiunea si sa ajusteze corespunzator tratamentul.
Tratamentul trebuie administrat in medie inca 5 ani dupa momentul in care pacientul nu mai face crize, cu posibilitatea de a injumatati dozele la mijlocul perioadei de tratament, sub control periodic clinic si electroencefalografic.

Majoritatea femeilor care sufera de epilepsie pot ramane insarcinate si pot naste copii sanatosi, dar, de regula, trebuie sa le fie ajustata medicatia si sa fie urmarite de medicul neurolog pe tot parcursul sarcinii.

Ca si in cazul altor boli cronice, este importanta mentinerea unei bune stari generale de sanatate, a unui program de viata si lucru echilibrat.
Important de mentionat este faptul ca la pacientii cu epilepsie trebuie evitate: efortul fizic epuizant, lucrul la inaltime, ascensiunile, sevrajul de somn, expunerea la soare si caldura mare.
Privarea de somn este un factor care favorizeaza aparitia crizelor.
Parintii nu trebuie sa lase copii sa se culce mai tarziu de ora 23 si sa nu stea prea mult in fata televizorului sau a calculatorului .
Dieta alimentara trebuie sa fie echilibrata, fara excese , fara bauturi cu continut de cofeina, fara produse din ciocolata-care sunt excitante pentru sistemul nervos.
Sunt indicate exercitiile fizice moderate (plimbarile in aer liber-preferabil insotiti) si eliminarea stresului.
Consumul de alcool in exces poate declansa sau agrava crizele si de aceea acesta trebuie exclus complet.
Epilepsia nu este o fatalitate. Daca isi inteleg boala, epilepticii o pot suporta mult mai usor.
Depistata precoce, urmarita regulat si sub un tratament adecvat, boala poate fi tinuta sub control si chiar vindecata.
Epilepsia copilului este o boala caracterizata prin crize cu sau fara pierderea constientei, cu aspecte diferite, incluzand manifestari motorii, senzitive, vegetative, psihice.

Termenul de epilepsie presupune caracterul repetitiv al crizelor de epilepsie.

Cauzele care duc la epilepsie sunt foarte variate, actionand fie antenatal, fie postnatal.

Printre cauzele cunoscute sunt accidentele vasculare cerebrale din viata intrauterina, infectiile intrauterine ale sistemului nervos central, precum toxoplasmoza, citomegaloviroza, rubeola, infectia cu virus herpetic; postnatal – encefalopatia hipoxic-ischemica, hemoragiile intracraniene, infectiile sistemului nervos, malformatiile cerebrale, tulburarile metabolice, traumatismele craniene cu leziuni grave asupra creierului, tumorile cerebrale, malformatiile vasculare cerebrale. In 50-60% dintre cazuri intervin factori genetici, respectiv este vorba despre transmiterea unor gene care determina aparitia epilepsiei la o anumita varsta si numai in prezenta unor factori ambientali.

Crizele de epilepsie sunt de mai multe feluri, de la simple absente (pierderi ale contactului) pana la impresionantele crize grand-mal cu convulsii tonico-clonice generalizate.

Pentru apartinatori, un motiv de ingrijorare si adresare la medicul specialist trebuie sa fie repetitivitatea si stereotipia crizelor. Pentru usurarea diagnostica, deoarece in primul rand diagnosticul se stabileste clinic, este bine ca parintele sa filmeze criza si sa se prezinte la medic cu inregistrarea video a evenimentului.

Specialistul neurolog pediatru va indica o serie de investigatii (video-EEG, CT, RMN craniocerebral), va stabili diagnosticul de epilepsie, urmand sa decida conduita terapeutica (tratament medicamentos antiepileptic) sau sa refere cazul specialistului neurochirurg, pentru rezolvarea pe cale operatorie in cazul in care crizele de epilepsie sunt declansate de un proces inlocuitor de spatiu.

De la inceput, trebuie facuta distinctia crizelor epileptice de acele crize cu aspect de convulsii care apar ocazional si sunt declansate de factori cunoscuti, precum: ascensiunea termica, infectii ale sistemului nervos, traumatisme cranio-cerebrale, dereglari ale electrolitilor (calciu, sodiu, magneziu), hipo sau hiperglicemia. De asemenea, diagnosticul diferential trebuie sa se faca cu manifestarile paroxistice neepileptice (lesinul, blefaroticul, crizele de pavor nocturn, automatismul ambulatoriu nocturn, migrena cu aura etc. )

Odata stabilit diagnosticul de epilepsie, parintii au nevoie sa discute cu medicul curant despre boala, modul de administrare a tratamentului si despre aspectele legate de viata de zi cu zi a copilului epileptic. Cat este posibil i se va aduce la cunostinta copilului ce inseamna epilepsia ca afectiune pe care o are, evitandu-se dramatizarea sau minimalizarea. Copilul va intelege boala lui si importanta luarii medicamentelor si a respectarii regimului de viata. Foarte important este anuntarea de catre parinti a diagnosticului la gradinita sau la scoala.

De la inceput, de cand se stabileste diagnosticul de epilepsie, parintii vor fi informati ca exista factori care pot precipita o criza, iar acestia trebuie evitati: cresterea temperaturii la copiii mici, lipsa de somn, intreruperea brusca a medicamentelor antiepileptice, hiperventilatia (respiratia prea adanca sau prea frecventa) – in cazul unor crize epileptice, stimularea luminoasa intermitenta produsa de televizor, calculator, stroboscopul de la discoteca, lumina soarelui printre copaci in timpul deplasarii cu automobilul, consumul de alcool la adolescenti.

Fiindca o teama pentru parinti este legata de vaccinare, privita ca factor declansator al crizei, este bine de stiut faptul ca copilul poate fi vaccinat daca timp de 6 luni nu a mai facut crize, daca nu are o boala febrila si daca nu a avut o reactie adversa la o doza administrata anterior din acelasi vaccin. Pentru siguranta este indicat sa se administreze un antitermic inainte cu o ora si 24 de ore dupa efectuarea vaccinului.

In ceea ce priveste regimul igieno-dietetic, trebuie cunoscut parintilor ca este nevoie sa se tina cont de urmatoarele aspecte: copilul trebuie sa doarma cel putin 8 ore pe noapte, sa evite vizionarea excesiva la televizor sau sa foloseasca calculatorul, sa evite sportul de performanta. Nu sunt interzise ciocolata, activitatile fizice usoare.

SURSE: https://www.revistagalenus.ro/practica-medicala/20399-elementele-minerale-si-copilul-de-4-13-ani-2.html
Alte informatii

Bolocan Ovidiu-Cristian

Bolocan Ovidiu-Cristian este autorul acestui blog. Il puteti gasi si urmari pe Twitter si Facebook.

No comments yet.

Lasă un răspuns