Rolul farmacistului clinician in recomandarea OTC-urilor

Medicamentele eliberate fara reteta (OTC-urile – Over-the-counter drugs) fac parte dintr-un grup de produse farmaceutice pe care FDA (Food and Drug Administration) le considera destul de sigure, putand fi folosite fara interventia unui medic sau a vreunui specialist licentiat apartinand acestui domeniu. Multe dintre ele pot fi achizitionate din numeroase locatii, incluzand magazinele din aeroporturi, benzinariile sau magazinele alimentare. Regulile variaza considerabil de la tara la tara.

farmacist

Largirea gamei si accesibilitatea crescuta a medicamentelor eliberate fara reteta a dus la crearea unor idei percepute gresit de consumatori. Multi cred ca aceste produse pot fi folosite in orice doze, oricand si de catre oricine. Sondajele au aratat ca un numar substantial de pacienti care se trateaza singuri nu citesc prospectul pentru a determina care sunt ingredientele active ale medicamentului, informatiile despre dozare, reactiile adverse si instructiunile de folosire. Multi depasesc intentionat doza recomandata care este trecuta in prospect. De aceea, conceptia eronata care s-a format despre siguranta acestor medicamente a dus la mii de cazuri anuale in care pacientii le folosesc gresit – de exemplu, produsele care contin acetaminofen (substanta din paracetamol), care poate afecta ficatul sau poate duce chiar la decesul pacientului.

Incidentele care survin in urma folosirii necorespunzatoare a medicamentelor eliberate fara reteta ar putea fi mult reduse cu ajutorul interventiei unui specialist pregatit in domeniu. Singurul profesionist care detine acest tip unic de pregatire necesara este farmacistul, care reprezinta intermediarul intre pacient si produs. De aceea, prezenta unui farmacist care sa-si arate preocuparea pentru recomandarea OTC-urilor reprezinta cea mai buna justificare pentru continuarea achizi-tionarii acestora.

Acumularea informatiilor despre pacient
In cadrul obligatiilor farmacistului, ca intermediar pregatit pe domeniu, intra si obligatia de a acumula cat mai multe informatii despre pacient. Farmacistul trebuie sa tina cont de faptul ca persoana care achizitioneaza medicamentele nu este intotdeauna pacientul. Odata stabilita identitatea pacientului, farmacistul trebuie, de asemenea, sa determine varsta pacientului, perioada de cand sufera de boala respectiva, alte contraindicatii care ar necesita interventia unui profesionist, manifestarile bolii in cazul sau, alte medicamente pe care le ia pacientul si eventualele boli de care ar mai putea suferi in prezent. Oricare dintre acesti factori poate modifica starea pacientului. De exemplu, OTC-urile sunt contraindicate la copiii sub 6 ani. De asemenea, in cazul tusei persistente, niciun pacient nu ar trebui sa se trateze singur atunci cand tusea dureaza de mai mult de 7 zile, ci trebuie sa mearga la medic.

Alegerea OTC-urilor potrivite
Farmacistii trebuie sa inteleaga in amanunt tot ce este legat de eliberarea medicamentelor fara reteta. FDA are in desfasurare o recenzie cuprinza-toare a ingredientelor pe care le contin medicamentele eliberate fara reteta, unde sunt clar evidentiate cele a caror siguranta si eficienta au fost demonstrate. In acel amplu document sunt speci-ficate varstele pacientilor sub care nu ar trebui folosite anumite ingrediente, durata afectiunilor – in cazul in care este depasita, pacientul ar trebui sa consulte un specialist – si contraindicatiile care fac obligatorie aceasta consultatie. Cu toate acestea, mai exista inca numeroase ingrediente a caror eficienta si siguranta nu au fost demonstrate (ex. plante medicinale, produse homeopa-tice, suplimentele nutritive). Farmacistii care recomanda medicamente a caror siguranta si eficienta nu au fost demonstrate inca trebuie sa fie constienti ca risca nu numai sa nu imbunatateasca starea pacientului, ci chiar sa il expuna pe acesta la diferite riscuri.

Farmacistul si ingrijirea farmaceutica

In SUA, comercializarea OTC-urilor este reglata de FDA. Producerea lor poate fi facuta fie urmand o monografie FDA, care specifica tipurile de OTC-uri, ingredientele active si labeling-ul, fie urmand o \”NDA\” (New Drug Application) pentru produse care nu intra in vreo monografie specifica. Deoarece obtinerea unei NDA este extrem de costisitoare, din cauza cerintelor testarilor, majoritatea substantelor OTC-urilor produse in SUA sunt creme de protectie solara, produse antimicrobiene si antifungice, analgezice interne si externe ca lidocaina, aspirina, tratamente locale contra psoriazisului sau eczemei, sampoane antimatreata si alte produse topice care au un efect terapeutic. In Marea Britanie, produsele pot fi comercializate sub restrictie (numai sub supravegherea unui farmacist intr-o farmacie inregistrata) si sunt denumite “P medicines” sau pot fi vandute in alte locatii, fara superviziare din partea unui specialist, numite GSL “General Sales List”. Restrictii se mai aplica si asupra unor produse din ambele categorii, referitoare la substantele continute in medicament sau la cantitate – cum este cazul paracetamolului.

Farmacistul, prin pregatirea sa polivalenta, este singura persoana care prepara, stocheaza, conserva si difuzeaza medicamentul, purtand raspunderea morala si juridica atunci cand inmaneaza un medicament subiectului bolnav.

Farmacia clinica este specialitatea farmaceutica care utilizeaza cunostintele farmaceutice si biomedicale in scopul optimizarii eficacitatii, securitatii, preciziei si economiei tratamentului medicamentos, pentru pacient si societate, farmacistul clinician avand rolul de consilier al medicului si pacientului, in acest domeniu. Scopul specialitatii: dezvoltarea si asigurarea unei farmacoterapii stiintifice si rationale, la nivel de individ si societate. Farmacia clinica este o specialitate moderna a meseriei de farmacist.

Farmacistul clinician este orientat catre pacient si are rol de consilier in domeniul farmacoterapiei pentru medic si pacient, in farmacia de spital si comunitate. Farmacistul participa alaturi de medic, la patul bolnavului, la stabilirea terapiei medicamentoase, adica la instituirea medicatiei, ajustarea dozelor in diverse patologii si consilierea asistentei medicale cu privire la modul de administrare al medicamentelor injectabile (solventul potrivit, durata de administrare etc.). Notiunea de farmacist clinician impune farmacistului obligatia profesionala de a ordona asocierea medicamentelor cu structuri diferite, inscrise intr-o prescriptie medicala, tinand seama de relatia dintre structura chimica si activitatea biologica, de metastabilitate a moleculei active, de raportul concentratiilor si dozelor administrate, chiar daca medical scrie un anumit tip de administrare si acest lucru se obtine printr-o cooperare discreta si colegiala cu medicul in cauza.

Farmacistul clinician trebuie sa fie capabil:

sa ia decizii in procesul de alegere a medicamentului eficace, sigur si corespunzator din punct de vedere al raportului beneficiu – cost, in scopul individualizarii farmacoterapiei pacientului;
sa furnizeze informatii pacientilor si profesionistilor din domeniul medical, in privinta utilizarii stiintifice si rationale a medicamentelor;
sa monitorizeze terapia medicamentoasa a pacientului;
sa fie membru activ in echipa de cercetare clinica a medicamentului, avand cunostinte solide privind realizarea protocolului de cercetare si validarea rezultatelor cercetarii.
Obiectivele de asistenta farmaceutica clinica in spital sunt urmatoarele:

Colaborarea cu medicul, la instituirea farmacoterapiei individualizate si la optimizarea farmacoterapiei fundamentata pe mecanismul de feed-back al supravegherii terapeutice;
Monitorizarea farmacoterapeutica, fundamentata pe criteriul farmacocinetic (dozarea concentratiei plasmatice a medicamentului);
Activitate de farmacoeconomie;
Participarea in echipa de cercetare a medicamentului (medicamentul nou, optimizarea farmacoterapiei, evidenta eficientei, farmacovigilenta si farmacoepidemiologie);
Educatia si indrumarea practica a studentilor si rezidentilor in specialitatea de farmacie clinica;
Farmacist clinician consilier in domeniul medicamentului.
Obiectivele de asistenta farmaceutica clinica in farmacia de comunitate sunt:

Consilierea pacientilor privind medicatia eliberata pe baza de reteta, consiliere fundamentata pe analiza stiintifica a prescriptiei, in contextul bolnavului;
Ghidarea automedicatiei cu medicamente de tip OTC, cunoscute si solicitate de pacient, fundamentata pe interogatoriul tintit, in contextul pacientului;
Recomandarea scrisa (avizul farmaceutic scris) privind medicatia OTC recomandata de farmacist pentru 1-2 zile, la solicitarea pacientului care se prezinta cu un simptom acut de boala, recomandare fundamentata pe consultatia minimala, in spatiul de confidentialitate al farmaciei;
Rezolvarea problemelor de terapie medicamentoasa (PTM)( drugs therapy problems – DTP) ale pacientului, pe baza constituirii dosarului pacientului cu date complete (diagnostic, analize de laborator, istoricul farmacoterapiei prescrise si automedicatiei);
Asistenta farmacoterapeutica, la domiciliu (home care);
Educatia terapeutica si farmacoterapeutica a pacientilor.
Conform articolului 558, alineatul 2 din Legea 95/2006 ”Farmacistul, in conformitate cu pregatirea sa universitara, este competent sa exercite si alte activitati profesionale precum: colaborare cu medicul pentru stabilirea si urmarirea terapiei pacientului”. In Romania, sunt putine spitale unde conduita terapeutica a pacientului este initiata si urmarita evolutia sa de catre echipa medic-farmacist, exemplele oferite in studiile prezentate la cea de a XV-a editie a Congresului National de Farmacie din Romania dovedind eficacitatea acestui parteneriat.

Fiecare spital din Germania este obligat sa aiba desemnat un farmacist clinician, pentru a fi responsabil de managementul medicamentelor si pentru a oferi medicilor si pacientilor informatii despre medicamente si interactiunile posibile ce pot aparea la asocierea acestora. La fel ca si medicul, farmacistul clinician are un rol foarte important in echipa terapeutica, de aceea germanii au decis ca e timpul ca in spitalele lor sa existe minim un farmacist, totul pentru a imbunatati calitatea actului terapeutic.

Farmacia clinica in Romania este o specialitate relativ noua. Are doua decenii la activ si inca exista confuzii si neintelegeri in ceea ce priveste munca farmacistului clinician. Din pacate se face in continuare confuzie intre farmacistul generalist de spital si farmacistul clinician care ar trebui sa fie cu totul altceva. Din pacate in Romania sunt prea putine spitale care au angajati farmacisti clinicieni. Desi exista specialitatea, exista si farmacisti clinicieni, ei lucreaza ca simpli farmacisti in farmacia de spital sau in alte zone ca reprezentanti medicali.

Farmacistii trebuie de asemenea sa faca o triere corecta a pacientilor. Pe masura ce farmacistul asculta pacientul care se trateaza singur, trebuie sa ia o decizie. Exista trei posibilitati:
1. Pacientul nu are nevoie de niciun produs pentru suferinta sa.
2. Suferinta sa necesita ajutorul unui profesionist (ex. dureri de urechi, reflux aparut din alte cauze decat raul de miscare, edemele, infectarea pielii cauzata de diferite bacterii, diaree care dureaza de mai mult de doua zile etc.). Farmacistul trebuie sa-i instruiasca pe acesti pacienti sa apeleze la medic si ar putea sa le ofere adrese de contact ale specialistilor, ale departamentelor de urgenta etc.
3. Pacientul este un candidat bun pentru a se trata singur. In acest caz, farmacistul poate alege un produs sigur si eficient si poate indica foarte clar informatiile despre dozare si instructiunile de folosire.

Surse:

https://www.revistagalenus.ro/revista-e-galenus-2007/301.html
http://www.fasf.ro/?p=551/

Bolocan Ovidiu-Cristian

Bolocan Ovidiu-Cristian este autorul acestui blog. Il puteti gasi si urmari pe Twitter si Facebook.

, , , , , ,

No comments yet.

Lasă un răspuns